Georg Grunau


Familia si studiile


Johann Georg Andreas Grünau (foto 1) s-a nascut la Göttingen (Hanovra) pe data de 17 ianuarie 1784, intr-o familie protestanta. Parintii sai erau Johann Christoph si Anna (nascuta Nolten) Grünau. (1)
Intr-un extras eliberat de biserica din orasul natal catre familia sa in anul 1881, la data nasterii este mentionat 25 ianuarie 1784 (foto 2).

In anul 1809 Georg Grunau isi termina studiile de medicina la Universitatea din Göttingen. (1, 3, 4)
Diploma de doctor in medicina si chirurgie (foto 3) s-a aflat in arhiva Bibliotecii Muzeului Militar Central (1), de unde a fost preluata de catre Muzeul National de Istorie a Romaniei, la scurt timp de la infiintarea acestuia (1970).
In arhiva familiei se afla certificatul de studii (foto 4) semnat de catre profesorul Bloomenbach - decanul facultatii, cel care semneaza si diploma de studii.

Intre anii 1807-1813, Götingen face parte din regatul Westfaliei, condus de Jérôme Bonaparte, fratele imparatului Napoleon Bonaparte. Relatiile de subordonare fata de politica Frantei, cenzura si libertatile civile ingradite determina aparitia unei miscari de eliberare, din randul careia face parte si tanarul doctor, silit de catre politia regatului sa-si paraseasca meleagurile natale. (1)

Aflat in exil, Grunau isi completeaza studiile de medicina la Universitatea din Viena (1810-1812). (1)


Un neamt in Walahia

In anul 1812 doctorul Georg Grunau se stabileste in Tara Romaneasca, la Bucuresti (1), intr-un context in care la inceput de secol XIX intervin schimbari in componenta personalului medical al capitalei. Activitatea medicilor veniti din strainatate, indeobste absolventi ai universitatilor germane, a adus un aport insemnat la progresul sanatatii publice. (2)
Se va angaja (1814) ca medic secundar la Spitalul Filantropia (Spitalul Iubirei de oameni), facandu-si specializarea in echipa doctorului Constantin Caracas (1773-1828), ctitorul asezamantului medical. (1, 3)

Doctorul Grunau se va casatori cu Aloisia (Luisia) Mecsitz pe 16 februarie 1819. Aloisia, nascuta pe 16 decembrie 1798 la Sibiu, era fata doctorului Mecsitz. Vor avea impreuna sapte copii, cel mai cunoscut fiind Adolf Grunau (1821-1892), care va studia medicina la Jena, Göttingen si Paris. In contextul revolutiei de la 1848, Adolf Grunau va lega o prietenie stransa cu C.A. Rosetti, Ion. C. Bratianu si cu pictorul Rosenthal. Ca medic avea sa profeseze la Spitalele Coltea si Colentina. Se va casatori (foto 5: ferpar de nunta) cu Pauline Juliane Klousch (1829-1860), fiica unui cunoscut farmacist, Paul Klousch.

Georg Grunau locuia impreuna cu familia in “mahalaua Coltii” (1), in apropiere de Piata Sfantul Gheorghe. Il gasim mentionat intr-un articol aparut in anul 1897, in care se prezinta un incendiu izbucnit in capitala, pe 24 aprilie 1847 (cel mai mare dezastru de acest fel din istoria orasului, eveniment in urma caruia se va infiinta serviciul de pompieri). Autorul este Rudolf Neumeister, sotul Albertinei (Berta) Grunau, una din fiicele doctorului Grunau. (6)

In toamna anului 1822, apreciindu-i activitatea, domnitorul Grigore Ghica hotaraste “pentru slujbele si cea cinstita purtare a dumnealui dohtorului Grunau i se harazeste a avea 10 poslusnici”. (1)
(foto 6, 7)

Dupa moartea doctorului Caracas (1928), Georg Grunau devine medic primar al Spitalului Filantropia (3). Pe perioada in care va conduce asezamantul, va contribui la extinderea spitalului, la dublarea numarului de paturi (intre anii 1834-1835) si la primirea de catre spital a unor ajutoare banesti anuale, din “excedentele spitalelor Coltea si Pantelimon” (3), celelalte doua fundatii spitalicesti ale “Eforiei Spitalelor” (for constituit la 2 aprilie 1832 de catre guvernatorul Kiseleff, in timpul Regulementelor Organice).

In urma reformelor sanitare din anul 1824, doctorul Grunau devine medic al capitalei.
Este cooptat in comisia pentru sistematizare (1829-1830), in vederea elaborarii unui “Regulament pentru imbunatatirea si paza bunei oranduieli in Politia Bucurestilor”. (1, 2)
Grunau este si redactor al proiectului primului colegiu medical din Bucuresti. (1, 3)

Dupa ce participase ca medic in operatiunile de combatere a epidemiei de ciuma din vremea lui Caragea, in timpul razboiului ruso-turc din 1828-1829 ia parte din nou la lupta impotriva unei epidemii de ciuma care izbucnise printre trupele rusesti si populatia Tarii Romanesti.
Pe langa slujba de la spitalul Filantropia, doctorul Grunau avea in grija sa bolnavii evacuati din lazarete si luarea de masuri profilactice in focarele contaminate. (3)

Pentru meritele sale in ajutorarea soldatilor rusi pe timpul razboiului, primeste in anul 1833 medalia Sf. Stansilav din partea tarului Nicolae I al Rusiei (foto 8).



Primul comandant al Spitalului Ostirii


Intre septembrie 1831 si 20 martie 1837, Georg Grunau ocupa functia de stabdoctor al Regimentului 1 si sef al lazaretului. (1, 2, 3).

Dupa terminarea razboiului ruso-turc, nou creatul Spital al Ostirii a functionat pentru inceput la Filantropia, acolo unde suferinzii armatei Tarii Romanesti au fost tratati intre septembrie 1831 si ianuarie 1832 intr-un lazaret ostasesc temporar.
Urmeaza un periplu legat de mutarea spitalului la Manastirea Marcuta, mai apoi in incaperile de la Beilic (podul Serban Voda sau podul Beilicului), iar din septembrie 1834 spitalul ostasesc se evacueaza in cladirile Manastirii Mihai Voda. Abia din anul 1859 spitalul se va muta in noile constructii din actuala strada Stirbei Voda. (1)

Stabdoctorul Grunau este considerat unul din primii organizatori ai serviciului sanitar ostasesc, sub conducerea sa fiind instruiti cei dintai felceri pamanteni, intr-un sistem care poate fi considerat drept inceputurile invatamantului medical romanesc. (1, 4)
Tot lui i se datoreaza introducerea unui regulament interior in spitalul ostasesc de la Mihai Voda, punandu-se astfel capat dezordinilor din spital. (1)
Doctorul Grunau efectueaza prima interventie urologica pe pamant romanesc in anul 1834 (operatie de talie perineala pentru un calcul uretral). (5)

Un atestat din anul 1841 al Dejurstvei (comandamentului militar) confirma ca pe tot parcursul serviciului sau “a jertfit cele mai nepregetate osteneli, sarguinta si activitate la cautarea bolnavilor ostasi. (foto 9,10 si foto 11,12)



Impamantenirea

Demersurile doctorului Georg Grunau pentru a obtine “impamantenirea” (cetateania de astazi) au fost incepute in martie 1841 si aprobate in luna iunie a aceluiasi an, dar sub rezerva unui termen de gratie de 10 ani, prevazut de art. 1 din Legea Organica.

La 7 decembrie 1857, considerandu-se toate conditiile implinite, “subscris de un numar de treisprezece persoane de consideratie pamanteni, doveditor de a sa buna conduita intr’un curs de 39 de ani”, doctorul Grunau “este primit a se impartasi de toate drepturile civile si politice de care se bucura cetatenii acestui Principat”. Documentul este semnat de Principele Alexandru Dimitrie Ghika si poarta sigiliul acestuia. (foto 13, 14)



Ultimii ani

Doctorul Grunau mai este mentionat ca lucrand la Vornicia Temnitilor (1844). Intre anii 1849 si 1852 este medic sef al Spitalului Coltea, de unde va iesi la pensie. (1, 3)

S-a stins din viata in noaptea de 26-27 noiembrie 1858, la varsta de 73 de ani, fiind inmormantat la cimitirul evanghelic din Bucuresti, asa cum reiese din ferparul semnat de fiul sau, doctorul Adolf Grunau. (foto 15)


Recunoasterea

Poate ca cea mai buna dovada a recunoasterii valorii sale sta in cariera exemplara de peste patruzeci de ani, trecuta in revista, foarte succint, in randurile de mai sus si mult mai pe larg in lucrarile disciplinei create in anii interbelici de academicianul dr. Victor Gomoiu - Istoria Medicinei Romanesti.

La multi ani dupa ce doctorul Grunau isi daduse obstescul sfarsit ca cetatean “impamantenit” si dupa ce predase o stafeta profesionala catre fiul sau, doctorul Adolf Grunau, sfarsit si el la 1892, familia Grunau a fost contactata de catre reprezentantii Ministerului Apararii Nationale.

Pe 5 septembrie 1940, Medicul General, Dr. Suhateanu, Inspectorul General al Serviciului Sanitar al Armatei cerea sprijin pentru a intra in posesia unui tablou infatisandu-l pe doctorul Grunau si a oricaror documente despre activitatea acestuia, in ideea de “a nu distruge urmele valorosului predecesor”, “fost sef al Serviciului sanitar in Valachia”. (foto 16)

Pe 19 septembrie 1940, la doar doua saptamani, seful Serviciului Sanitar al Armatei multumea familiei, care, la modul cel mai prompt, daduse curs solicitarii. (foto 17)


Nu in ultimul rand, la comandamentul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central “Dr. Carol Davila”, galeria fostilor comandanti ai unitatii (foto 18) isi incepe evocarea cu numele col. dr. Georg von Grunau, primul din istoria plina de realizari a acestei unitati de elita a medicinei si deopotriva a armatei romane.


21.11.2011


Alin Dimancescu,
(stra-stra-stranepotul doctorului Georg Grunau)



Multumiri:
-doamnei Maria Alexandra Nicolau (Grunau) pentru documentele puse la dispozitie
-domnului Vlad - Andreas Grunau (biograful familiei Grunau) pentru fotografia dupa portretul doctorului Georg Grunau, lucrare aflata in colectia personala, cat si pentru arborele familiei Grunau
(ambii stra-stranepoti ai doctorului Georg Grunau)
-domnului lt. col. Constantin Lupu, directorul Muzeului Militar National “Ferdinand I” Bucuresti (pentru consultarea partiala a bibliografiei)


Documente / foto:
1- portret in ulei dr. Georg von Grunau, original, colectia Grunau
2 -certificat de stare civila, biserica din Gottingen, 1881, original, colectia Grunau
3 -diploma de doctor in medicina si chirurgie, Universitatea din Göttingen, fotocopie, G. Barbu, File dintr-o istorie necunoscuta (din istoricul serviciului sanitar al ostirii in Tara Romaneasca), Editura Militara, Bucuresti 1969
4 -certificatul de studii semnat de catre profesorul Bloomenbach - decanul facultatii din Göttingen, 1809, original, colectia Grunau
5 -ferparul de casatorie al fiului - Adolf Grunau, semnat de Georg Grunau, 1 octombrie 1849, colectia Grunau
6, 7 -porunca vistierului catre Costache Bellu prin care i se harazeste doctorului Grunau, pentru merite speciale, doisprezece poslusnici, 1 noiembrie 1822, original, colectia Grunau si copie Arhivele Statului 483 / 15 martie 1943
8 -brevet decoratie Sf. Stanislav, 18 februarie 1833, original, colectia Grunau
9, 10 -actul prin care se atesta ca domnul Stabdoctor si Cavaler Grunau a intrat in slujba ostirii la 1831 luna septembrie si la 1837 martie 20, dupa a sa cerere s’a slobozit din slujba, 28 ianuarie 1841, original, colectia Grunau si copie Arhivele Statului 493 / 15 martie 1943
11, 12 - adresa Dejurstvei Ostirilor romanesti prin care inainteaza doctorului Grunau atestatul pentru vremea care s’a aflat in slujba ostirii ca stab doctor al polcului Nr.1, 12 Martie 1841, original, colectia Grunau si copie Arhivele Statului 478 / 15 martie 1943
13, 14 - diploma de impamantenire a doctorului in medicina Georg Grunau, 17 decembrie 1857, original, colectia Grunau si copie Arhivele Statului 2570 / 28 noiembrie 1943
15 - ferpar inmormantare, 16 noiembrie 1858, original, colectia Grunau
16, 17 - adrese de la Ministerul Apararii Nationale, Inspectoratul General Sanitar privind solicitare/confirmare primire documente arhiva Georg Grunau, 14099 / 5 septembrie 1940, 19 septembrie 1940
18 - foto Panou Comandanti, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central “Dr. Carol Davila”, Alin Dimancescu, 2011, cu permisiunea conducerii spitalului


Bibliografie
1. G. Barbu, File dintr-o istorie necunoscuta (din istoricul serviciului sanitar al ostirii in Tara Romaneasca), Editura Militara, Bucuresti 1969
2. G. Barbu, Arta vindecarii in Bucurestii de odinioara, Editura Stiintifica, Bucuresti 1967
3. Dr. G. Bratescu, Spitale vechi si noi, Editura Medicala, Bucuresti 1976
4. Col. (r) dr. Gheorghe Sanda, Istoria medicinei militare romanesti, Fundatia “Gral Mr. Dr. C. Zamfir”, Bucuresti 1996
5. Conf. Dr. Dan Mischianu, Cum se pot intrepatrunde lucrurile sau scurte date istorice privind urologia in mediul medico-militar romanesc, Clinica de Urologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central “Dr. Carol Davila”, www.scumc.ro
6. R. Neumeister, Batranul Koch, Bucurestii de altadata, Biblioteca Bucurestilor, nr.9, www.bibliotecametropolitana.ro, Bucuresti 2001
7. Dr. Pompei Gh. Samarian, Medicina si Farmacia in trecutul romanesc, pag 673, Tipografia Cultura, Bucuresti 1938


Nota: prin amabilitatea domnului comandor dr. Marian Mosneagu, articolul de mai sus a aparut in lucrarea Calendarul Traditiilor Militare - 2012, periodic de istorie si cultura militara editat de Serviciul Istoric al Armatei, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei, Bucuresti, 2012

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide